- a merge iute
- v. \a merge iute repede de tot .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a merge iute
Look at other dictionaries:
zori — ZORI1 s.m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. ♢ loc. adv. În zori de zi (sau de ziuă) sau până n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la)… … Dicționar Român
iuţi — IUŢÍ, iuţesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi. Îşi iuţeşte paşii. ♦ refl. A deveni mai tare, mai intens. Vântul s a iuţit. 2. refl. (Rar) A se… … Dicționar Român
călcâi — CĂLCẤI, călcâie, s.n. 1. Partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal şi calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a încălţămintei care acoperă această porţiune a piciorului. ♢ expr. A se afla (sau a fi, a trăi etc.)… … Dicționar Român
agale — AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Agale ≠ grăbit, iute, repede, grabnic, zorit Trimis de siveco, 13.10.2008. Sursa: Antonime AGÁLE adv. alene, binişor, domol, încet, încetinel,… … Dicționar Român
fugire — FUGÍ, fug, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa cu paşi repezi, a se mişca iute într o direcţie, a merge în fugă1; a alerga, a goni. ♢ expr. A i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă… … Dicționar Român
grăbit — GRĂBÍT, Ă, grăbiţi, te, adj. (Despre oameni) Care se grăbeşte, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – v. grăbi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Grăbit ≠ agale, cătinel, domol, încet Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
uşor — UŞÓR1, uşori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porţii sau ale uşii; părţile laterale ale tocului uşii sau ferestrei. [var.: usciór, uşciór s.m.] – lat. osteolum. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
în — prep. 1. (Indică interiorul spaţiului unde are loc o acţiune, unde se află ceva, spre care are loc o mişcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafaţa pe care are loc o acţiune sau spaţiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mişcare) Se … Dicționar Român
şarpe — ŞÁRPE, şerpi, s.m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase şi neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mişcări ondulatorii; (şi la sg.) reptilă din acest ordin. ♢ Şarpe de casă = specie de şarpe neveninos, lung de … Dicționar Român
